E mult prea dimineata si eu sunt mult prea neom.Ma plimb prin parc cu pretextul ca ascult pasarile ,in realitate singurul lucru pe care il aud fiind propiile ganduri ce imi urla dintr-o cutie care mi se pare multe prea grea pentru a o cara dupa mine,numita cap.
Le simt acolo ,le simt cum se zbat sa iasa afara si sa fie exprimate,vor sa scape din iadul negativitatii,vor sa imi infranga teama cu propia lor vointa si sa se dea singure in vileag.Dar nu se poate intampla ,e paradoxal ,gandurile ar trebui sa fie persoane pentru a avea dreptul la liberul arbitru.Doar daca...eu nu exist,doar daca eu sunt doar o adunatura de ganduri ce ma definesc si ma identifica ,plauzibil....E mult prea greu sa raspund la intreabari ca astea asa ca nu incerc sa fac pe intelectualul si trec peste.
Incerc sa scap de orice tendinta de a medita in momentul asta,incerc sa imi golesc tertecuta de orice ar putea sa ma faca sa cuget din nou.E placut acum,e placut sa nu ai nici un gand,sa vezi cum totul se deruleaza in jurul tau si sa il admiri ,dar in acelasi timp sa nu reactionezi sau sa realizezi detaliile.E placut sa aud pasarele cum imi striga numele ,sa vad frunzele cum cad,florile cum se desfac si o picatura de apa se scurge pe scoarta unui copac si toatea astea fara sa judeci peisajul,doar devenind una cu el.
Si acum trebuie sa ma felicit singur ca sunt un idiot si mi-am stricat momentul asta.


P.S.:Nu am gasit format 3-4 doar 9-16(wide).
P.S.S.:Am rezolvat.